de cate ori o ascult...ma duce in alta lume piesa asta..ma omoara usor..imi imaginez toata copilaria mea..vad imagini..frumoase, nespus de frumoase..vad mult soare..vad o minge de fotbal aruncata in strada..vad vecini urland sa nu mai facem galagie, vad apusul ala de dupa monopoly..o vad pe ramo , ma vad pe mine...imi vad strada cum era, imi vad bordurile alea vechi.o vad pe clau in zapada, neajutorata, o vad pe gabi..il vad pe alex( nu zetti), ii vad pe totii copiii aia care acum..sunt pe alte drumuri, sunt oameni mari..vad abtibildurile alea de fotbalisti pe care le colectionam si inca le am, imi vad desenele alea misto cu huck de pe terra sat, vad postul rai uno, vad sailor moon , imi vad coniacul ala napoleon pe care il gustam pe shustache, vad magazinul de paine si tanti aia de treaba ..unde acum...e o ruina casa aia..nu mai e nimic..o vad pe Pufica..catelusa mea cu care am copilarit..il vad pe maiorul ala batran care venea pe la noi si imi povestea viata lui, picta asa frumos..o vad pe tanti Rodica , Dumnezeu s-o ierte prin curte cerand acel vesnic pahar de apa..vad centrala unde ma urcam si ma ascundeam la pitulusu, vad inghetata aia smechera pe care o ascundeam cu ramo in cusca lu azor, vad casa lu' ramo de abia inceputa cu zidurile alea noi, il vad pe nea costica si tin minte cum ma duceam la el la magazin si ceream caramele..poate de acolo mi se trage vesnica mea problema cu dintii..soldier of fortunes e tot!
No comments:
Post a Comment