o sambata de toamna

E ciudat sa ai tot si sa n-ai nimic. Cand eram mica vroiam sa fiu avocata. Apoi am vrut sa fiu fotbalista, apoi am vrut sa fiu eu. Dar fiind eu nu pot fii eu. Sunt eu pe jumatate pt ca restul ' eu-rilor' mele nu vor, nu simt. Ei vor alti eu. Iar eu nu pot. Eu vreau sa fiu Eu. Si fara tine Eu-ul meu nu..exista. Ascult o piesa din copilarie, mi-a placut.. Imi aduce aminte de verile alea..fericite si nefericite apoi, dar aveam ceva atunci. Aveam puritatea aia . Aveam ce azi nu mai gasesc, nu mai pot gasii. Si incerc, crede-ma, incerc sa fiu iar aceeasi de ieri. Si e normal ca nu se mai poate . Azi traiesc din amintirile de ieri. Prietenii de ieri nu mai sunt..nici aia din facultate..nu mai exista..Nimeni de ieri nu ma mai suna..sa ma intrebe daca sunt bine..Cea mai buna prietena din facultate si-a gasit alt drum in viata..unde eu nu mai sunt..Dar stii vorba aia..' N-am nevoie de multi si deloc'

Am 2-3 prieteni de o viata pe care ii mai am si tin de ei. Ce a fost , a fost, a fost frumos, dar pana la urma..toate trec...Azi e alta zi, n-are rost sa ma gandesc la oamenii care nu ma mai gandesc. Nu merita! De ce ar merita?

De ce n-ar merita omul de langa mine mai mult? De ce am nevoie de omul de ieri? A plecat cum a venit.

Hai sa ne traim viata asa cum este!